duminică, 8 martie 2015

Trăiesc ceva doar pentru mine...

Să iubești nu e nimic. Să fii iubit e ceva. Să iubești și să fii iubit e TOTUL.

      Cândva, am avut ocazia ca într-o frumoasă seară de primăvară să cunosc pe cineva. Și acel cineva, mi-a atras atenția din primele secunde. Nu m-am gândit niciodată că un necunoscut îmi va fura privirile din primele clipe în care-l v-oi vedea. Dar.. așa a fost! Cineva-ul acela mi-a fost sortit să-mi fie alaturi o mică perioadă din viața mea. De ce o mică perioadă?.. pai, așa a fost să fie. Dar nu asta contează cel mai mult, ci faptul ca m-am simtit bine alături de el, asta e mai prețios decât orice.
       Perioada in care am fost impreuna, a fost ce-a mai superba. Nu faceam nimic deosebit, doar ne plimbam seara sub cerul instelat si sub clar de luna, vorbeam ore in sir, ne furam priviri unul altuia, ne tineam de mina, ne sarutam, visam in doi ca un intreg, caci el era intregul meu, eu doar traiam in el, in inima lui. Era cel mai grijuliu, cel mai atent, cel mai frumos, cel mai dulce, cel mai deosebit, era cel mai, cel mai.. si nimeni altcineva nu-i avea inlocuire. Era atit de minunat sa vezi mereu mesaje de la el, fie pe telefon, fie pe retelele de socializare, pur si simplu era bucuria mea care-mi aducea zimbetul, fericirea mereu. Uneori, doar ma gindeam la el si surisul isi lua pozitia initiala pe fata mea, totul se intimpla automat fara ca sa depun eu vreun efort, macar cit de mic. Nu! Totul parca era programat sa se intimple cind ma v-oi gindi la el, cind v-oi auzi vocea lui, cind v-oi vedea chipul sau, deja sa nu mai zic nimic de imbratisarile si saruturile lui tandre si dulci.
        Sa fii cu cel pe care ti-l alege inima, e cel mai placut si frumos lucru ce ti se poate intimpla-n viata,  dar sa mai fii si fericita alaturi de el, atunci poti considera deja ca e dorinta Universului. Si nu pot sa neg ca Universul n-a fost bun cu mine, a fost, chiar de totul a luat sfirsit, eu inca mai sunt fericita si eu inca mai sper ca-l v-oi mai vedea, ca v-om mai vorbi, ca inca v-om mai glumi. Eu sper.., si n-as vrea sa ramin doar cu speranta, dar daca asa va ramane pana la urma, atunci ma multumesc si cu atat, caci am amintiri care inca sunt vii.
       Deseori, gindurile mele sunt ocupate cu el. Stiu, e o aiureala, dar le las sa se joace cu imaginatia mea, caci ma simt bine si nu am nimic impotriva ca imi ocup mintea cu el, ca ma viziteaza in vise, absolut deloc nu ma deranjeaza, pentru ca astfel, incerc sa deduc si sa inteleg ce s-a-ntimplat de s-a sfirsit, de ce tot ceea ce m-a facut fericita s-a spulberat intr-o clipa. Caut raspunsul si nu-l mai gasesc.  Devin confuza.
       Citisem undeva ca: "nici o durere nu-i mai mare decit iubirea", la inceput nu eram de aceeasi parere, insa mai tirziu au aparut dubiile si nu am avut nici o explicatie, doar reflectam si ma linisteam. Aceasta durere la unii poate trece foarte repede, iar la altii poate dura si o vesnicie, totul depinde de caracterul fiecarei persoane in parte, dar si de persoana dupa care ti-a plins sufletul sau dupa care inca-ti mai plinge.

Nu pot uita dintr-o mie de motive, si dintr-atitea nu gasesc decit unul, nu pot uita, pentru ca nu vreau!!!